Fetele perfectele versus băieți curajoși.

PERFECȚIUNEA e pentru fete, iar CURAJUL pentru băieți, este încă un stereotip nedepășit chiar și în epoca de emancipare. Ce e greșit în societatea noastră?

Majoritatea fetelor sunt învățate să evite RISCUL și EȘECUL. Noi ne învățăm fiicele să zâmbească frumos, să se poarte frumos, să ia zece pe linie, nu mai zic de cazuri grave când fetele sunt încurajate să fie doar frumoase și să aștepte un “prinț pe cal alb”.

Pe de altă parte, băieții sunt învățați să joace dur, să fie ambițioși, să se cațere pe copaci și să sară cu capul înainte. Când devin adulți marea lor majoritate, fie că negociază o majorare de salariu sau invită pe cineva la întâlnire, sunt obișnuiți să-și asume riscuri. În ale dragostei tot sunt primii, apropo! Sunt recompensați pentru asta. Nu degeaba se spune că în Silicon Valley nu ești luat în serios dacă nu ai măcar două eșecuri în afaceri. Cred că ați auzit și voi asta.

Cu alte cuvinte, noi fiind crescuți după astfel de reguli, ne creștem fetele să fie perfecte și băieții să fie curajoși.

În ziua de azi, multe dintre noi își fac griji despre PIB-ul țării și creșterea economică (subiecte importante de altfel), dar câte își fac griji pentru lipsa de curaj? Sunt convinsă că economia și societatea noastră au de pierdut mult pentru că nu ne creștem fetele să fie curajoase. Din cauza lipsei curajului femeile nu sunt reprezentate pe deplin în organele de stat, consilii, business și de ce nu, în Parlament. Studiile științifice arată, că dacă toate dezavantajele externe ce împiedică femeile să ajungă în top (e.g. discriminarea, legislația, obiceiuri,stereotipuri etc) vor dispărea peste noapte, femeile vor deveni “auto-inamice” din cauza falsei păreri despre propriile capacități.

Bizar, nu-i așa?

În anii 80, psihologul Carol Dweck (autoarea Mindset) a observat cum elevi buni de clasa a V-a au tratat o temă complicată pentru ei. Ce a observat ea? Fetele deștepte renunțau repede. Cu cât aveau un IQ mai mare, cu atât creștea probabilitatea renunțării. Pe de altă parte, pentru băieții isteți sarcina dificilă era o provocare. Îi stimula. Erau dispuși să-și dubleze eforturile.

Ce se întâmplă? În clasa a cincea, în mod obișnuit fetele îi depășesc pe băieți la toate materiile, inclusiv la matematică și științe, deci nu e o problemă de abilități. Diferența, culmea, e în modul în care fetele și băieții abordează o provocare. Din păcate nu se termină într-a V-a. Studiile mai recente arată că bărbații candidează pentru un post dacă îndeplinesc doar 60% din cerințe, dar femeile candidează doar dacă îndeplinesc cerințele 100%. Deci, femeile au nevoie de mai multă încredere, pentru că au fost educate să aspire la perfecțiune, fapt pentru care sunt prea prudente.

M-am întristat, când în octombrie 2018, la Real Time HBO, am auzit rezultatele unui alt studiu, care concluzionează că în SUA sinucidere la fete constituie 75% din total sinucideri ale adolescenților între 10-17 ani și asta, cred experții, datorită sentimentului de nesiguranță și dorinței de a fi perfectă și a primi confirmarea acestui lucru de la cei din jur!

De ce percepția fetelor diferă de cea a băieților? Psihologii spun că cel mai probabil din cauza educației primită de la părinți. Dacă fetele sunt bune la școala, aud de la părinți: “Ești deșteaptă”, “Ești o elevă exemplară”, “Ești bună în ceea ce faci”, asta face fetele să creadă că a fi deștept, bun la ceva, isteț sunt niște calități existente! Tu le ai, sau nu le ai. Simplu!

Pe de altă parte băieții, sunt mai greu de stăpânit, dacă îi faci să stea într-un loc e deja un mare lucru. De aceea, ceea ce le spun părinții se bazează de obicei pe efort (e.g. “Dacă ai acorda mai multă atenție, ai învața asta…”, “Dacă ai munci un pic mai mult, ai reuși asta…”, etc). Ca rezultat, dacă ceva este complicat pentru fete, ele interpretează asta ca și cum ele nu ar fi bune sau deștepte, iar băieții o iau drept semn de a acorda mai multă atenție și a munci mai mult.

Ce să merg departe, fiica mea la școală învăța după regula “Perfecțiune sau nimic”. În școlile din Ucraina și Moldova era un motto numai bine de aplicat, apreciat și de părinți și de învățători. Când a trecut la sistemul de învățământ american, unde “repetarea nu este mama învațării” precum nimeni nu-ți cere de a transpune sau recita un text sau poezie, ci este încurajată gândirea critică și curiozitatea, eu am înțeles că Ilonei îi lipsește curajul, și anume cel de a greși! Am început să o educ în acest spirit: să pună întrebări, să ridice mâina, să ceară ajutor, să încerce de mai multe ori pînă reușeste. Bazat pe înțelegerea de la Parent Teacher Conference (un fel de ședința cu părinții, care se petrece cu părinții fiecărui copil aparte, nu grămadă ca la noi), profesorii complotează cu mine. În 6 luni s-a văzut un progres considerabil.

Apropo, cu toate acestea școala, o fi ea și americană, nu le rezolvă pe toate, confirmat prin observațiile profesorilor de la University of Columbia, care spun despre studenții de la informatică: Când băieții se poticnesc la o sarcină, vin la mine și îmi spun: „Domnule profesor, ceva nu merge cu programul meu.” Fetele vin, și zic: „Domnule profesor, e ceva greșit cu mine.” Wow! Părinții, avem de lucru!

Și de opt martie, sunt curioasă dragele mele dacă se regăsește cineva în cele scrise mai sus? Eu da, îmi aduc aminte că am procedat așa deseori, chiar dacă am fost educată să fiu activă și să am încredere în forțe proprii. Doar sunt femeie. Mulți mă consideră a fi de succes, doar eu stau și mă gândesc: “De aș avea mintea de acum vre-o 20 de ani în urmă…..Ehhhh!”.

Vă doresc, mult curaj în ceea ce faceți și ceea ce sunteți! Perfecțiunea e utopică, o femeie curajoasă e viitorul!

backlit-dawn-dusk-862848